“Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie
cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile
şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12)

Azi am primit răspuns la o-ntrebare,
Ce-adesea o spuneam omului drag,
Zicând: ”Care e rostul tău sub soare,
De ce ai fost creat şi de ce oare,
Tu crezi că ai trecut al lumii prag?”

Aceste vorbe spusu-le-am mereu,
Atunci când răzvrătirea-i crunt lovea,
Şi mă rugam Tatălui Dumnezeu,
Să cerceteze-adânc sufletul său,
Să-l scoată într-o zi din bezna grea.

Cel mai ades, îndoctrinat de mic,
Omul se-agaţă de false percepţii,
Se crede bun... “azi cad, dar mă ridic,
Nu-s păcătos, eu n-am făcut nimic,
Care să-mi schimbe-n rău viaţa şi sorţii.!”

“Eu n-am ucis şi poate făr´să vreau,
Am săvârşit vreo faptă ce nu-i bună,
Dar Dumnezeu mă iartă, de-aia stau
Atât de liniştit, nimic nu iau,
Viaţa-mi trăiesc în datina străbună.”

Privindu-l cald, întreb, (a câta oară?)
„Minţit-ai tu vreodată, ai furat?
Păcatul, cât de mic e, te omoară,
Uitat-ai de Adam, cel de-odinioară,
Ce-n curăţie sfântă-a fost creat?”

Ademenit cu vorbe dulci şi şoapte,
S-a alipit cu sufletul de rău,
Vândutu-s-a pe-un coş de mere coapte
Şi a gustat...căzut în neagra noapte,
Ajuns-a sclav, s-a rupt de Tatăl său.

O rugăciune astăzi te desparte,
De Dumnezeu, îngenunchiază dar!
Şi deschizând a vieţii Sfântă Carte,
Îl văd înlăcrimat, cum dă deoparte,
Trecutul tot... La cruce, la calvar,

Aşează-a lui povară şi-n suspine,
Şopteste surd, cu mare dor în piept:
„Culege-mă de pe cărări străine,
O, Ava-Tată, mă întorc la Tine!”
„Vino copile, vino, te aştept!”

Sa-ţi recunoşti păcatul e-o dovadă,
Că Duhul Sfânt lucrează izbăvire,
Tăişuri două are, ca o spadă,
El este viu, ca lumea să Îl vadă
Şi răspândeşte încă-a Sa Iubire!

29/10/11 Barcelona- Lucica Boltasu